„Nu zgâriați Rolls-Royce-ul”: Olivier Guersent își ia rămas bun
OLIVIER GUERSENT: ÎNDRUMĂRI ÎN NEBULOSUL BIROCRATIC
Cine ar fi crezut că un individ ca Olivier Guersent, cu o carieră în spate de 32 de ani în cadrul Comisiei Europene, va alege să încheie această etapă cu o ușurință aproape ironică? De la celebrele birouri din Madou Tower, locul unde se iau deciziile cruciale pentru competiția din Europa, el își încheie mandatul cu un simplu joc de societate intitulat „Anti-Monopoly”. Un simbol, nu-i așa? O ironie amară în fața realităților dintr-un sistem care se clatină sub greutatea sărăciei și a ineficienței.
REZISTENȚA LA TENTAȚII
Acestei luni de pensionare îi este destinată o concluzie zăbavnică, dar nu lipsită de un aer superior. Guersent, lider al Direcției Generale pentru Concurență, a declarat cu emfază că unitatea pe care a condus-o reprezintă „Rolls-Royce-ul Comisiei Europene”. Cuvinte frumoase, dar în realitate, acest Rolls-Royce e zgâriat de presiunea corupătoare a marilor corporații care visează la monopoluri fructuoase. Guersent ne spune, pe un ton de sfat, să nu „zgâriem” acest Rolls-Royce. Oare chiar credem că va funcționa la parametrii maximi fără o reglementare solidă?
SPIRITUL LUMII POLITICE
Miza este clară: 32 de ani de influență discretă în culisele puterii decizionale nu pot trece fără ecouri. Cariera sa a început ca o aventură, mai mult dictată de dragoste decât de vocație. Însă, în timp, Guersent a devenit un nume important, un specialist bine primit de o parte din elite, dar totodată o voce care nu a ezitat niciodată să critice relaxarea regulilor de concurență. „Nu îmbunătățiți motorul!” ne avertizează, având în vedere că acest aparat birocratic nu are nevoie de schimbări venite din partea celor ce visează la jocuri murdare.
PENSIONAREA CUVÂNT CU GREUTATE
Pensionarea sa este anticipată cu o nevoiașă de ușurare. Fără angajamente, fără presiuni imediate, doar voia bună a unei vieți private bine delimitate. Călătorii, hobby-uri nevinovate, cultivarea roșiilor în Franța. Un refugiu în fața unei lumi politice în continuă zbuciumare, dar și un punct de observație. Prietenii săi din Bruxelles rămân mărturii ale unei vieți dedicate schimbărilor. Totuși, rămâne întrebarea: a reușit cu adevărat să schimbe ceva, sau a fost doar un alt cog de rând în marele mecanism al birocrației?
LEGATURI ȘI ÎNDATORIRI
Refuzul său de a accepta sugestii din sectorul privat întărește o integritate rar întâlnită în rândurile elitei politice. O alegere ciudată pentru un om cu o experiență atât de vastă, preferând să contribuie la un tratat tehnic decât să îngroape valorile pentru profituri rapide. Oarecum ironic, povestea lui Guersent devine un model de urmat pentru cei ce își doresc să păstreze standardele înalte și regula competiției—deși în fața corupției și compromisurilor, modelul pare să cedeze.
LECȚII PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVĂȚĂM
Oriunde ne-am uita, există lecții de învățat din povestea omului care a refuzat să se compromită. Integritatea lui Guersent este o fărâmă de lumină într-o lume atât de întunecată. S-ar putea să fie ultima pagină a unui capitol, dar este, de asemenea, începutul unei discuții despre ce înseamnă cu adevărat să servim binele comun. Poate că nu va mai fi în prim-plan, dar mesajul lui persistă: valorile fundamentale ale Uniunii Europene nu ar trebui să fie sacrificate pe altarul unei competiții false.
Sursa: www.politico.eu/article/olivier-guersent-european-commission-teresa-ribera-competition/
