Fermierii olandezi renunță la vaci pentru orez. Motivul neașteptat
Fermierii olandezi renunță la vaci și cultivă orez pe terenuri mlăștinoase
Într-o țară cu o tradiție de sute de ani în creșterea bovinelor, un proiect pilot desfășurat pe terenuri mlăștinoase situate între Amsterdam și Haga testează dacă orezul poate deveni o alternativă agricolă viabilă. Experimentul se întinde pe o suprafață de 0,6 hectare, iar organizatorii estimează că vor obține aproximativ trei tone de orez cu bob scurt, potrivit pentru prepararea sushi-ului sau a risotto-ului.
Testarea a 30 de soiuri de orez din patru țări
Cercetătorii analizează aproximativ 30 de soiuri de orez provenite din Rusia, China, Japonia și Uzbekistan, pentru a identifica pe cele care se adaptează cel mai bine condițiilor climatice din Olanda. Până în prezent, un soi originar din nordul Japoniei pare să fie cel mai potrivit. Fermierul Sander Roeleveld, care se consideră un pionier al inițiativei, cultivă orez pe un teren umed și explică motivația sa: „Scopul meu este să arăt că pe terenurile umede există și alte posibilități decât iarba”.
Problema solurilor de turbă care se scufundă
Miza experimentului este legată de solurile de turbă, care acoperă aproximativ o zecime din suprafața Olandei. Pentru a fi folosite ca pășuni, aceste terenuri sunt drenate și menținute relativ uscate. Însă atunci când turba se usucă, începe să elibereze dioxid de carbon, iar terenul se tasează și poate coborî cu câțiva centimetri pe an în zonele cele mai afectate. Potrivit Universității Wageningen, emisiile de gaze cu efect de seră provenite din solurile de turbă reprezintă aproximativ 2-3% din totalul emisiilor Olandei.
Menținerea terenurilor umede, o soluție cu o problemă agricolă
Cercetătorii consideră că soluția constă în menținerea terenurilor umede, dar această abordare creează o dificultate pentru agricultură: dacă terenul rămâne inundat, fermierii nu mai pot folosi pășunile în același mod. În acest context intervine orezul, care, spre deosebire de iarba folosită pentru hrana bovinelor, poate fi cultivat în condiții umede.
Dublu obiectiv: adaptare climatică și reducerea emisiilor
Julian Helfenstein, cercetător la Wageningen University and Research, afirmă că proiectul încearcă să rezolve simultan două probleme. Pe de o parte, cultivarea orezului ar permite adaptarea agriculturii la un climat mai cald. Pe de altă parte, menținerea apei în sol ar putea limita degradarea turbei și emisiile de dioxid de carbon. Cercetătorii compară deja emisiile de CO2 și metan produse de cultura de orez cu cele rezultate din menținerea pășunilor, iar rezultatele de până acum sunt considerate promițătoare, deși proiectul este încă în faza experimentală.
O provocare care depășește granițele Olandei
Problema nu este exclusiv olandeză. Solurile de turbă reprezintă o provocare și în alte regiuni din nordul Europei, inclusiv în Germania, Belgia și statele baltice.
Interes pentru un produs local premium
Experimentul a atras atenția restaurantelor locale, iar asociațiile implicate în proiect spun că există interes pentru un orez produs local și comercializat ca produs premium. Primele teste au oferit și o surpriză culinară: persoanele care au gustat orezul cultivat experimental în Olanda spun că acesta este potrivit pentru sushi. Există chiar și ideea ca producția locală să fie folosită în viitor pentru sake.
Întrebarea fundamentală rămâne deschisă
Dincolo de apariția unui nou produs pe rafturile magazinelor, pentru cercetători întrebarea fundamentală rămâne dacă o cultură care nu a mai fost produsă în mod tradițional în Olanda poate permite agriculturii să se adapteze schimbărilor climatice, protejând în același timp terenurile vulnerabile.
