Secretariatul General al Guvernului, înșelat de BNR
BNR a câștigat în instanță susținând că propriile documente nu produc efecte juridice
Banca Națională a României a obținut o victorie în instanță argumentând că propriile „precizări, recomandări și avertizări” nu constituie acte administrative și nu produc efecte juridice proprii. Decizia creează însă o situație complicată pentru instituțiile care au preluat și aplicat aceste documente.
Documentele BNR nu au rămas în arhiva băncii centrale. Au fost transmise Secretariatului General al Guvernului, au intrat în circuitul Agenției Naționale pentru Achiziții Publice, au ajuns la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, au fost preluate de Autoritățile de Management și au ajuns la Administrația Fondului pentru Mediu. Funcționari publici le-au utilizat în verificarea, contestarea sau refuzarea garanțiilor emise de Trustee Capital Management IFN OÜ.
Schema este următoarea: BNR transmite poziția, administrația o primește, funcționarii o preiau, apar instrucțiuni și acte concrete, garanțiile sunt contestate sau refuzate, Trustee atacă BNR, iar BNR spune instanței că documentele sale nu produc efecte juridice. Și câștigă.
Apare întrebarea pe care fiecare instituție care a folosit acele documente trebuie să și-o pună: pe ce s-a bazat? Nu poți avea simultan două realități. În instanță, documentul nu produce efecte juridice proprii. În administrație, BNR a spus, deci se aplică.
La BNR apar Dan Suciu, director al Direcției Comunicare și Relații cu Publicul, și Adrian Cosmescu, director al Direcției Supraveghere, pe documentul din 24 octombrie 2024 transmis Administrației Fondului pentru Mediu. Mai târziu apare Alexandru Nicolae Păunescu, directorul Direcției Juridice a BNR.
La ADR Sud-Vest Oltenia, Monica Botea aprobă Instrucțiunea nr. 31, iar Lavinia Crețu o avizează juridic. La Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, documentul prin care sunt justificate condițiile aplicate garanțiilor este întocmit de Lucian Pavel, avizat de Adela Voicu și semnat de George Turtoi. La ADR Nord-Est, Georgiana Surdu aplică mecanismul într-un contract concret. În documentație mai apar Vasile Asandei, Bogdan Budurea și Florin Stanciu.
Comisia Europeană analizează mecanismul reclamat, prin care poziția unei autorități naționale a fost propagată prin administrație și a ajuns să producă efecte asupra unei instituții financiare dintr-un alt stat membru.
Dacă BNR ar fi susținut că documentele sale sunt acte obligatorii, discuția s-ar fi concentrat asupra băncii centrale. BNR a spus contrariul: nu produc efecte juridice proprii. Întrebarea se mută în aval. Cine le-a transformat în instrucțiuni? Cine le-a invocat? Cine a refuzat garanția? Cine a semnat actul care a produs efectul juridic?
Dimensiunea prejudiciilor este în curs de estimare. Trebuie stabilite pierderile operatorilor economici ale căror garanții au fost respinse pe criteriul pretinsei nevalabilități a scrisorilor emise de Trustee Capital Management IFN OÜ, costurile înlocuirii garanțiilor, capitalul și contragaranțiile blocate, întârzierile contractuale. Separat trebuie cuantificate efectele asupra bugetelor publice și proiectelor finanțate din fonduri europene.
În litigiul câștigat de BNR, banca centrală a obținut soluția pe fundamentul că documentele contestate nu produc efecte juridice proprii. În măsura în care hotărârea stabilește și inexistența răspunderii solidare a BNR pentru prejudiciile produse prin actele concrete ale celorlalte autorități, apare o consecință incomodă pentru instituțiile din aval.
BNR și-a apărat documentele spunând că ele nu produc efectul juridic. Autoritățile publice au produs efectul folosindu-le. Când vor începe să fie calculate prejudiciile, fiecare act concret va trebui urmărit până la instituția și persoanele care l-au întocmit, avizat, aprobat și aplicat.
Nu mai este suficient: am făcut-o pentru că așa a spus BNR. Administrația care a transformat documentele în refuzuri concrete a rămas cu propriile acte și propriile semnături. Exact această separare devine relevantă și în analiza europeană. Bruxelles-ul trebuie să analizeze ce a făcut administrația română și ce efecte a produs mecanismul asupra accesului pe piață al unei instituții financiare dintr-un alt stat membru.
BNR poate să fi câștigat procesul. Rămâne de văzut cine a câștigat pisica moartă. Instituțiile nu semnează. Oamenii semnează.
