Cunoașteți gherilele kurde care speră că America le va susține în drumul spre Teheran
Cunoașteți gherilele kurde care speră că America le va susține drumul către Teheran
Acțiunile miliților kurde din regiunea Muntelui Zagros din Irak capătă din ce în ce mai multă atenție în contextul tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu. Deși președintele Donald Trump a declarat că acestea nu vor fi implicate într-o invazie a Iranului, luptătorii kurzi își păstrează speranțele ca SUA să-și schimbe poziția pe fondul evoluției conflictului. Acești gherile, incluzându-l pe Partidul pentru Viață Liberă al Kurdistanului (PJAK), operează din locații secrete și sunt constant vigilenți în a monitoriza evenimentele din Iran.
Una dintre organizațiile cu un rol semnificativ în această rezistență, PJAK, își menține identitatea și locația sub un regim strict de securitate, impunând vizitatorilor să-și dezactiveze telefoanele mobile la intrare. Aceștia sunt gata să acționeze în momentul propice, având deja membri infiltrați în Iran, ceea ce le oferă un avantaj strategic.
Liderul PJAK, Bahar Avrin, a subliniat că nu există o certitudine cu privire la momentul în care va avea loc o ofensivă, însă pregătirea continuă este crucială. Funcționând ca parte a unei alianțe cu alte cinci grupuri kurde, ei vizează răsturnarea regimului islamist din Iran și obținerea unei autonomii mai mari pentru kurzii iranieni.
În ciuda dorinței grupurilor kurde de a se implica într-o ofensivă terestră împotriva Teheranului, Trump a optat să nu complice o situație already fraught, având în vedere riscurile generate de tensiunile sectariale care ar putea escalada în Iran și impactul asupra aliaților săi în regiune.
Pe de altă parte, datele sugerează că, pe măsură ce conflictul continuă, președintele ar putea explora opțiuni militare cu un risc politic minim, cum ar fi desfășurarea de trupe americane. Victoria Coates, fost consilier pe probleme de securitate națională, a afirmat că președintele își menține opțiunile deschise, având în vedere avantajul strategic ce ar putea deriva din astfel de acțiuni.
Structura militară a PJAK relevă o organizare eficientă, susținută de un sistem de tuneluri care asigură utilități de bază. Luptătorii, incluzând atât femei, cât și bărbați, își desfășoară activitatea sub un principiu de disciplină strictă și ideologie orientată către construirea unei societăți democratice. O tânără luptătoare, Zilan, subliniază că organizația nu caută ajutor extern, afirmându-și astfel independența în cadrul luptei lor.
PJAK a evoluat dintr-o mișcare care a apărut odată cu revoluția din 1979 din Iran, când kurzii au luptat pentru o autonomie care le-a fost ulterior refuzată. Aceștia s-au refugiat în Irak, unde au găsit un mediu propice pentru a-și organiza rezistența împotriva regimului iranian.
Tensiunile în creștere de la Teheran nu ar trebui să fie subestimate; bombardamentele iraniene asupra localităților de la frontiere demonstrează percepția regimului asupra milițiilor kurde ca o amenințare serioasă. O eventuală distrugere a regimului ar putea declanșa haos și un război civil, ceea ce ar afecta profund stabilitatea regiunii și ar putea avea consecințe severe pentru curzii din Irak, care s-ar confrunta cu represalii.
În concluzie, implicarea militară a Statelor Unite în sprijinul unui atac kurd asupra Iranului ar necesita o alocare semnificativă de resurse, iar acest tip de intervenție ar putea genera reacții nedorite din partea Teheranului, care rămâne o forță geopolitică semnificativă în cadrul regiunii.
