România închide termocentralele pe cărbune. Ce soluții de înlocuire există?

Europa renunță treptat la cărbune, iar România are propriul calendar de eliminare

Germania a prezentat un plan național pentru renunțarea la combustibilii fosili până în 2045, devenind a treia țară europeană care publică o strategie națională de eliminare treptată a acestora, după Franța și Țările de Jos. Berlinul își propune să accelereze dezvoltarea energiei regenerabile și electrificarea transportului.

Momentul este important și din perspectiva securității energetice, în condițiile în care războiul din Orientul Mijlociu a dus la noi presiuni asupra prețurilor petrolului și gazelor, iar dependența de combustibili importați a redevenit o problemă majoră pentru statele europene.

Franța și-a stabilit ca termen anul 2050, iar ultimele două centrale pe cărbune ale țării urmează să fie închise până în 2027. Țările de Jos au prezentat și ele un plan de tranziție, însă fără o dată obligatorie pentru eliminarea completă a combustibililor fosili.

România a început deja închiderea cărbunelui

România are, la rândul său, un calendar de eliminare a cărbunelui. Planurile asumate prin PNRR prevăd eliminarea treptată a producției pe bază de cărbune și lignit, cu o țintă de eliminare completă a cărbunelui din sectorul energetic până în 2032. În ultimii ani, România a retras deja din funcțiune importante capacități pe cărbune. Comisia Europeană notează că 1.695 MW de capacitate pe cărbune au fost deja dezafectați în cadrul reformelor asumate prin PNRR.

Problema nu este, așadar, lipsa totală a unui plan, ci ritmul în care capacitățile retrase sunt înlocuite și cât de clară este traiectoria până la eliminarea completă a cărbunelui. Într-o evaluare a României, Comisia Europeană a arătat că data eliminării cărbunelui este stabilită pentru 2032, dar că traiectoria intermediară după 2025 nu este descrisă suficient de clar. Această observație este importantă într-un sistem energetic în care producția trebuie să rămână disponibilă inclusiv atunci când energia eoliană sau solară nu poate acoperi cererea.

Ce pune Europa în locul cărbunelui și unde rămâne România

Strategia europeană nu înseamnă doar închiderea minelor și a centralelor. Tranziția presupune construirea simultană a unor noi capacități de producție, dezvoltarea rețelelor și instalarea unor sisteme de stocare. În cazul României, planurile europene prevăd creșterea puternică a capacităților regenerabile. REPowerEU include un calendar pentru eliminarea centralelor pe cărbune și lignit până în 2032, în paralel cu dezvoltarea unor noi capacități regenerabile.

Comisia Europeană avertizează însă că România are încă probleme legate de dezvoltarea energiei regenerabile. Printre obstacole se numără procedurile de autorizare, incertitudinea legislativă și necesitatea unor investiții suplimentare în rețeaua electrică. În același timp, sistemul energetic românesc continuă să depindă de combustibili fosili, iar Comisia Europeană arată că aceștia contribuie în continuare la stabilirea unor prețuri ridicate pe piața de electricitate.

Situația creează o dilemă care nu este specifică României. Europa vrea să renunțe la cărbune, petrol și gaze, dar trebuie să construiască mai întâi infrastructura care să permită înlocuirea lor fără să sacrifice securitatea energetică.