Italia și Elveția transferă apă din Lacul Lugano în Lacul Maggiore, afectat de ariditate.
Transferul apei între Lacul Lugano și Lacul Maggiore în fața crizei de secetă
Într-un gest fără precedent, Italia și Elveția au convenit să transfere apă din Lacul Lugano în Lacul Maggiore, un act menit să atenueze impactul sever al secetei care afectează o parte semnificativă a nordului Italiei. Conform detaliilor raportate de publicația Il Post, această măsură temporară vine pe fondul unei crize hidrice acute care devine din ce în ce mai îngrijorătoare în mai multe sectoare ale regiunii.
Lacul Maggiore se confruntă cu o situație alarmantă, având un nivel al apei care a atins valori extrem de scăzute, apropiindu-se de recorduri istorice. La începutul acestei săptămâni, nivelul apei în lac a fost măsurat la aproximativ 192,5 metri deasupra nivelului mării, ceea ce reprezintă o scădere de un metru față de media istorică de 193,6 metri, conform raportărilor recente.
Pentru a facilita acest transfer, debitul râului Tresa, care leagă cele două lacuri, a fost crescut semnificativ. Începând de marți, Elveția a majorat cantitatea de apă eliberată de la Ponte Tresa, de la 3 metri cubi pe secundă la 8 metri cubi pe secundă. Acest transfer temporar este planificat să dureze nouă zile, cu intenția de a reevaluare a situației de către autoritățile din ambele țări la finalul acestei perioade.
Râul Tresa, originar din Lacul Lugano, curge spre Lacul Maggiore în apropierea localității Luino, în provincia italiană Varese. Apa din Lacul Maggiore este vitală, deoarece se scurge în râul Ticino, care este esențial pentru alimentarea bazinului fluviului Po, un sistem hidrografic crucial pentru Italia.
Pe lângă criza de apă, seceta extremă din zonă afectează și agricultura, iar fermierii sunt nevoiți să adopte măsuri extraordinare pentru a-și proteja culturile. De exemplu, agricultorii din Europa au început să lucreze noaptea în încercarea de a contracara efectele caniculei și ale condițiilor de ariditate. Această situație este deosebit de critică în regiunile recunoscute pentru cultivarea orezului, cum ar fi zona Val Po din nordul Italiei.
Scăderea dramatică a nivelului apei are deja repercusiuni notabile asupra activităților de transport maritim pe Lacul Maggiore, cu unele pontoane și trasee pentru navele de pasageri suspendate, măsuri adoptate ca urmare a deficitului de apă cauzat de condițiile climatice anormale, inclusiv intensificarea temperaturilor în Europa.
Transferul apei din Lacul Lugano reprezintă o soluție de urgență, care, deși temporară, nu va rezolva problema complexă și persistentă a secetei. Această colaborare între cele două țări subliniază importanța gestionării comune a resurselor hidrice, având în vedere că apa circulă între bazinele acvatice și își îndreaptă cursul spre râul Po.
În contextul secetei continue, autoritățile italiene au început în acest an să valorifice maximum capacitățile de apă existente, implementând un acord care permite creșterea temporară a nivelului Lacului Maggiore cu scopul de a asigura 20 de milioane de metri cubi de apă suplimentară pentru agricultura din Lombardia. Această nouă intervenție evidențiază rapiditatea cu care resursele de apă sunt epuizate în regiune, subliniind necesitatea urgentă de soluții care să asigure o utilizare sustenabilă a acestui bun vital, ținând cont de diversele interese, inclusiv cele agricole, de transport, de mediu și nevoile comunității.
